Bullying la Questfield International College, tăcerea care amplifică tensiunile

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri clare, coerente și documentate din partea instituțiilor responsabile. Gestionarea eficientă a unor astfel de situații presupune o intervenție structurată, care să asigure protecția elevilor și să prevină escaladarea conflictelor. În absența unor măsuri concrete, fenomenul riscă să se perpetueze, afectând sănătatea emoțională și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Bullying la Questfield International College, tăcerea care amplifică tensiunile

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție arată că în cadrul Școlii Questfield Pipera s-ar fi derulat o situație de bullying sistematic pe o perioadă ce depășește opt luni. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, care au inclus jigniri zilnice și stigmatizare medicală, nu par să fi generat măsuri documentate sau intervenții oficiale clare din partea conducerii și cadrelor didactice. În plus, comunicările primite de familie au inclus un mesaj verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, perceput ca o presiune pentru retragerea copilului.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Potrivit documentelor analizate și relatărilor familiei, elevul în cauză ar fi fost expus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive repetate, manifestate prin jigniri directe, excludere socială și umiliri în cadrul școlii. Aceste acțiuni ar fi avut loc în prezența cadrului didactic titular, însă nu există dovezi scrise care să ateste intervenții ferme sau măsuri concrete aplicate pentru stoparea fenomenului. Mai mult, stigmatizarea medicală, folosită ca instrument de marginalizare, pare să fi fost tolerată în mediul educațional, fără reacții oficiale documentate.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Documentele puse la dispoziție indică faptul că o etichetare medicală cu caracter degradant a fost utilizată în mod repetat în colectivul clasei, nu în scop educațional sau de protecție, ci cu intenția de a umili și marginaliza elevul vizat. Specialiștii consideră această practică o formă severă de violență psihologică, cu impact negativ asupra identității și stimei de sine a copilului. Lipsa unor intervenții documentate și sancțiuni oficiale pare să fi permis perpetuarea acestei situații, transformând stigmatizarea medicală într-un instrument de umilire sistematică.

Răspunsurile instituției și lipsa măsurilor documentate

Familia a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale, solicitări clare de intervenție și protecție, însă din materialele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile invocate în corespondență par să se limiteze la discuții verbale, fără procese-verbale, planuri de acțiune sau decizii asumate. Această lipsă de trasabilitate reduce posibilitatea evaluării obiective a responsabilității instituției și afectează protecția efectivă a copilului.

Normalizarea bullyingului și rolul cadrelor didactice

Conform relatărilor, sesizările au fost uneori catalogate ca simple „dinamici de grup” sau „conflicte minore”, ceea ce a contribuit la minimalizarea gravității situației. Comportamentele agresive, vizibile în mediul școlar, ar fi continuat fără intervenții ferme din partea cadrelor didactice, care au un rol esențial în identificarea și gestionarea acestor probleme. Lipsa unor reacții clare și consecvente poate genera un climat de toleranță față de bullying, cu efecte negative asupra întregului colectiv educațional.

Presiunea asupra familiei și mesajul fondatoarei

Un moment definitoriu în gestionarea situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor primite, a fost interpretată ca o presiune pentru retragerea copilului din școală, mutând accentul de la protecția elevului către o abordare contractuală și economică a situației. Până la momentul publicării, instituția nu a transmis un punct de vedere oficial privind acest episod.

Confidențialitatea și consecințele divulgării informațiilor

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste date ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică. Această situație ridică întrebări privind modul în care școala gestionează protecția datelor sensibile și drepturile elevilor.

Răspunsul instituțional formal și documentele aferente

Reacția oficială a conducerii, conform materialelor analizate, s-a concretizat într-un formular intitulat Family Meeting Form, care însă nu conține elementele caracteristice unui act administrativ: responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Acest document pare să reflecte doar existența unor discuții, fără consecințe instituționale verificabile. În absența unor rapoarte, decizii sau planuri de intervenție scrise, răspunsul instituțional rămâne unul limitat, alimentând percepția unei pasivități în gestionarea situației.

• Sesizări scrise repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și documentate din partea școlii;
• Intervenții limitate la discuții verbale informale;
• Presiuni percepute asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Divulgarea informațiilor sensibile și încălcarea confidențialității;
• Utilizarea unui document informal în locul unor decizii administrative clare.

Consecințe psihologice și reacția întârziată a școlii

Un raport psihologic detaliat, atașat investigației, confirmă efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra elevului, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Răspunsul instituției a fost declanșat, conform documentelor, abia după implicarea unei echipe juridice și transmiterea unor notificări formale, la mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise. Această întârziere evidențiază o reacție declanșată mai degrabă de presiunea juridică decât de preocuparea pentru protecția copilului.

Într-un comunicat public transmis pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, formulare care contrazice sesizările documentate și ridică întrebări serioase privind recunoașterea și gestionarea bullyingului în școală.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a corespondenței primite relevă o discrepanță clară între așteptările legitime ale familiei și reacția instituțională a Școlii Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri scrise, decizii asumate și monitorizare formală transformă cazul într-un exemplu relevant de posibilă tolerare instituțională a bullyingului. Mesajele și intervențiile informale, combinate cu presiunea pentru retragerea copilului și divulgarea informațiilor confidențiale, ridică semne de întrebare serioase asupra modului în care școala își exercită responsabilitatea față de protecția elevilor săi.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție și intervenție aplică Școala Questfield Pipera atunci când un copil reclamă hărțuire sistematică și umilire în mediul educațional?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro