Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare care necesită intervenție responsabilă

Fenomenul bullying-ului în școli reprezintă o provocare complexă ce afectează nu doar siguranța fizică a elevilor, ci și starea lor emoțională și rezultatele școlare. Este esențial ca toți actorii implicați – elevi, părinți, cadre didactice și conducerea instituțiilor de învățământ – să înțeleagă natura acestui fenomen, să recunoască diferențele dintre bullying, conflict și tachinare și să adopte un răspuns structurat, bazat pe prevenție și intervenție consecventă.

Bullying în școli: definire, manifestări și strategii de intervenție

Acest articol oferă o perspectivă clară asupra conceptului de bullying, identifică formele în care se manifestă, evidențiază semnele care pot indica existența unei situații problematice și propune pași concreți pentru elevi, părinți și cadre didactice. De asemenea, sunt abordate aspectele legate de raportare și prevenție, cu un accent deosebit pe contextul educațional din România.

Ce este bullying-ul și cum îl diferențiem de alte forme de interacțiune

Bullying-ul se distinge prin trei criterii fundamentale: intenția de a face rău, repetitivitatea comportamentului și existenta unui dezechilibru de putere între agresor și victimă. Această definiție ajută la delimitarea clară față de conflictele ocazionale sau tachinările reciproce, care nu implică o dominare sistematică sau o suferință continuă.

În România, legislația educațională a recunoscut bullying-ul ca formă de violență psihologică inacceptabilă în școli, impunând unităților de învățământ obligații clare de prevenire și intervenție. Astfel, un conflict izolat poate necesita mediere, însă bullying-ul presupune o atitudine agresivă și repetată, ce transformă spațiul școlar într-un mediu nesigur pentru victimă.

În mediul digital, distincția este și mai subtilă, deoarece un singur act (de exemplu, distribuirea fără consimțământ a unei fotografii compromițătoare) poate genera o serie de reacții care transformă incidentul într-un fenomen repetitiv și periculos, afectând profund copilul vizat.

Manifestările bullying-ului în viața cotidiană a elevilor

Bullying-ul poate apărea sub mai multe forme, adesea combinate, care includ:

Bullying-ul verbal: insulte, porecle degradante, ironii legate de aspect fizic, familie sau performanțe școlare;
Bullying-ul relațional (social): excluderea intenționată din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolare în timpul pauzelor sau la activități extracurriculare;
Bullying-ul fizic: agresiuni fizice, îmbrânceli, distrugerea obiectelor personale;
Bullying-ul psihologic: amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, forțarea victimei să participe la acțiuni degradante;
Cyberbullying-ul: hărțuire prin mesaje jignitoare, crearea de conturi false, excluderea din grupuri online și distribuirea neautorizată de conținut cu caracter personal;
Bullying-ul pe criterii de diferențiere: atacuri motivate de aspect fizic, dizabilitate, etnie sau statut social, care pot conduce la discriminare normalizată.

Aceste manifestări sunt susținute uneori de un public pasiv sau activ, care prin râs sau tăcere legitimează situația și amplifică suferința victimei.

Semnele care indică că un copil poate fi victimă a bullying-ului

Adesea, copiii nu comunică direct experiențele negative din cauza rușinii sau fricii de represalii. De aceea, observarea atentă a schimbărilor în comportamentul și starea lor devine esențială. Printre aceste semne se numără:

anxietate sau iritabilitate înainte de mersul la școală;
evitarea anumitor locuri sau situații (pauze, trasee către școală, grupuri de colegi);
izolare socială, retragere în sine, lipsa de comunicare despre viața școlară;
scăderea performanțelor școlare și a concentrării;
manifestări somatice precum dureri de cap, dureri de stomac, tulburări de somn;
în mediul online, evitarea utilizării anumitor platforme sau ascunderea ecranului.

Aceste indicii ar trebui să determine o atenție sporită și o discuție deschisă, dar calmă, cu copilul.

Cum identificăm un copil care poate fi agresor sau martor pasiv

Este important să evităm stigmatizarea și să înțelegem că rolul de agresor poate fi temporar și influențat de factori precum presiunea grupului sau lipsa abilităților de gestionare emoțională. Semnele includ dorința de dominare, minimizarea suferinței victimei, atragerea unui public pentru comportamente agresive, precum și participarea la hărțuiri online.

Martorii pasivi reprezintă o categorie esențială în dinamica bullying-ului. De multe ori, frica de a deveni următoarea țintă determină tăcerea acestora. Educația pentru martori trebuie să promoveze forme sigure de intervenție, cum ar fi raportarea situațiilor, sprijinirea victimei prin solidaritate și refuzul de a participa la umiliri sau redistribuiri de conținut abuziv.

De ce intervenția timpurie este crucială pentru bunăstarea elevilor

Bullying-ul generează un stres cronic care afectează negativ dezvoltarea emoțională și socială a copilului. Pe termen scurt, acesta se poate manifesta prin anxietate, retragere și absențe școlare, iar pe termen lung poate conduce la scăderea stimei de sine, dificultăți în relaționare și chiar probleme de sănătate mintală.

Pentru agresori, lipsa unei reacții consecvente poate întări un model relațional disfuncțional, iar pentru martori, tolerarea bullying-ului degradează climatul clasei și încrederea în adulți. Studiile internaționale, inclusiv cele din România, confirmă impactul negativ al bullying-ului asupra rezultatelor educaționale și stării generale de bine a elevilor.

Pași practici pentru gestionarea situațiilor de bullying

Elevii ar trebui să se protejeze reducând expunerea la situațiile periculoase, să se însoțească de colegi de încredere și să documenteze discret incidentele (data, locul, martorii). În cazul cyberbullying-ului, păstrarea dovezilor digitale este esențială.

Părinții trebuie să abordeze situația cu calm, să asigure copilului sprijin și să colecteze informații concrete pentru a putea solicita intervenția școlii, preferabil în scris, pentru claritate și urmărire. Tonul conversației trebuie să fie unul de susținere, evitând întrebările care ar putea induce vinovăție.

Cadrele didactice și conducerea școlii au responsabilitatea de a trata sesizările cu seriozitate, de a interveni prompt pentru protejarea victimei, de a delimita comportamentele inacceptabile și de a monitoriza situația în timp. Procedurile trebuie să fie clare și aplicate cu consecvență, iar comunicarea cu părinții și elevii transparentă și respectuoasă.

Martorii și colegii pot contribui semnificativ prin acțiuni simple: să sprijine victima, să nu amplifice umilințele și să raporteze situațiile de bullying către adulți responsabili.

Toate aceste măsuri trebuie să fie susținute de o documentare corectă a incidentelor, inclusiv prin capturi de ecran și cronologii, mai ales în cazul agresiunilor online.

Detalii suplimentare și recomandări pas cu pas pot fi consultate în articolul dedicat bullying-ului în școli, o resursă valoroasă pentru toți cei implicați.

Raportarea și cadrul legal în România

Legea educației și normele metodologice asociate reglementează prevenirea și combaterea violenței psihologice în școli, iar un element important este mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență, aprobat prin ordin guvernamental în 2025. Acesta facilitează intervenția în situații în care martorii sau victimele se tem de represalii.

Parcursul obișnuit al sesizării implică contactarea cadrului didactic responsabil, implicarea consilierului școlar dacă este cazul, documentarea faptelor și stabilirea unor măsuri concrete, cu monitorizare ulterioară. Dacă reacția școlii este insuficientă, părinții pot escalada cazul către inspectoratul școlar, păstrând o comunicare clară și obiectivă.

Mai multe informații despre protecția împotriva violenței în mediul școlar pot fi găsite în resursele dedicate de la Salvați Copiii România, care oferă suport pentru prevenție și intervenție.

Prevenția bullying-ului: responsabilitate în școală și acasă

Prevenția eficientă presupune mai mult decât campanii ocazionale sau afișe tematice. Este vorba despre stabilirea unor reguli clare, aplicarea consecventă a acestora, educația socio-emoțională și crearea unui climat în care raportarea este încurajată și sigură.

În mediul digital, prevenția se extinde la alfabetizarea digitală, care să le permită copiilor să înțeleagă riscurile redistribuirii conținutului, să protejeze datele personale și să raporteze abuzurile. Mecanismele de semnalare anonimă pot ajuta la identificarea precoce a situațiilor ascunse și la reducerea stigmatizării.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi începutul unui tipar de bullying dacă există un dezechilibru de putere și riscul de repetare. În mediul online, chiar un singur act poate genera efecte repetitive prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu îmi spune să nu spun nimănui?
Este important să respectați frica copilului, explicând că scopul este siguranța lui și că veți acționa împreună, fără expunere inutilă, pentru a nu agrava situația.
Ce dovezi sunt utile în caz de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor implicate sunt esențiale pentru clarificarea situației și intervenție eficientă.
Are sens să raportez dacă agresorul este un elev „popular”?
Da, deoarece statutul social poate menține fenomenul. Raportarea cu fapte concrete și martori reduce interpretările și facilitează intervenția.
Are școala obligația să intervină?
Da, legislația educației și normele metodologice stabilesc responsabilitatea școlii privind prevenția și intervenția în cazurile de bullying.

Bullying-ul în școli este o problemă complexă care necesită implicarea activă și responsabilă a întregii comunități educaționale. Este esențial să reacționăm prompt și consecvent, să păstrăm documentația necesară, să protejăm victimele și să educăm atât agresorii, cât și martorii. Printr-o comunicare deschisă și un efort susținut, putem construi un mediu sigur și respectuos pentru toți elevii. Nu uitați: atunci când un copil cere ajutor, el nu dorește doar un discurs, ci să fie ascultat, protejat și să vadă că există pași concreți pentru schimbare.